Așezarea mobilei este partea discretă a designului și, pentru mine, cea mai puternică. Aceeași mobilă poate face două camere complet diferite, iar diferența stă aproape mereu în felul în care sunt puse piesele și în felul în care vorbesc între ele. Iată cum mă gândesc la asta și câteva obiceiuri pe care le păstrez în aproape fiecare proiect.
În București, livingul are de obicei una dintre două forme. Fie camera de zi a unui apartament de bloc, în jur de 16 până la 20 de metri pătrați, cu o fereastră și cu un calorifer sub ea. Fie un open space mai nou, în care livingul și bucătăria împart aceeași încăpere. Regulile de mai jos se aplică amândurora.
Începe cu ce face camera
Înainte să așez ceva, decid ce fac de fapt locurile de stat. În cele mai multe livinguri este unul dintre două lucruri: un grup pentru conversație, în care scaunele se privesc și camera e făcută pentru oameni, sau un grup orientat spre ecran. Amândouă sunt legitime și prefer să aleg unul cinstit decât să împart diferența. O cameră care e jumătate întoarsă spre televizor și jumătate spre ea însăși nu le face bine pe niciuna.
Caloriferul hotărăște mai mult decât crezi
În majoritatea caselor din România, caloriferul stă sub fereastră, și asta decide unde nu poate sta canapeaua. O canapea lipită de calorifer blochează căldura și se usucă, iar draperia trasă peste el încălzește geamul în loc de cameră. Las cel puțin o palmă liberă în fața caloriferului și prefer să așez canapeaua pe peretele opus sau perpendicular pe fereastră. Dacă singurul loc rămâne în fața ferestrei, aleg o canapea joasă, cu picioare, și o trag spre camera, astfel încât aerul cald să urce liber prin spatele ei.
Întrebarea canapelei
Îmi plac layouturile deschise, așa că, atunci când camera permite, canapeaua principală plutește, departe de perete. O canapea pusă astfel are o singură cerință, și ea stă în spatele ei: peretele sau spațiul din spatele canapelei trebuie să aibă viață. Într-un open space, acolo e adesea bucătăria sau masa, iar canapeaua devine marginea dintre două zone, exact rolul pe care i-l vreau. Când în spatele ei nu e nici bucătărie, nici masă, îmbrac peretele cum trebuie: o comodă joasă, artă deasupra ei, câteva obiecte. Ce încerc să evit este o canapea în mijlocul camerei cu un perete gol și podea goală în spate, pentru că atunci pare că așteaptă să fie terminată camera.
Într-un living mic de bloc, canapeaua stă de obicei lipită de perete, și e în regulă. Atunci peretele de deasupra ei devine punctul de atenție al camerei, iar arta de acolo o aleg la aproximativ două treimi din lățimea canapelei.
Un obicei de asociere pe care îl păstrez de ani de zile: când sunt două canapele, îmi place ca una să aibă picioare la vedere, iar cealaltă să stea direct pe podea. Două canapele cu picioare fac camera să pară în vârful degetelor, două așezate pe podea o fac grea. Câte una din fiecare, și grupul se echilibrează singur.
Nu împinge totul la pereți
Instinctul cel mai des întâlnit este să aliniezi fiecare piesă de-a lungul pereților și să lași un mijloc mare și gol. În teorie pare spațios, în practică pare o sală de așteptare. Aduc locurile de stat spre centru, mai aproape una de alta decât îndrăznesc cei mai mulți, ca doi oameni să poată vorbi fără să ridice vocea. Covorul ajută: picioarele din față ale fiecărei piese pe covor, și grupul se ține deodată ca un întreg. Într-un living mic, regula aceasta contează și mai mult, pentru că un covor prea mic face camera să pară și mai mică.
Lasă trasee reale
Oamenii trebuie să poată trece prin cameră fără să se întoarcă într-o parte. Păstrez libere traseele principale, cam un metru lățime acolo unde circulă de fapt lumea, și parcurg planul în minte: cum intru, cum ajung la canapea, trebuie să ocolesc tot grupul ca să mă așez? Dacă răspunsul la ultima întrebare este da, ceva se mută. Într-un open space, traseul dintre bucătărie și masă este cel care trebuie să rămână cel mai liber.
Detaliile care o termină
Măsuța de cafea stă la aproximativ 45 de centimetri de canapea. Un colț gol primește aproape mereu o plantă, una adevărată, cu ceva înălțime, pentru că în colțuri camerele se liniștesc în felul greșit. Iar o pereche de taburete mici este unul dintre instrumentele mele preferate, mai ales într-un living mic: se strâng, se mută unde sunt oamenii și rezolvă problema musafirilor fără încă un fotoliu.
Testul
Când așezarea e gata, stau pe fiecare loc. Din fiecare trebuie să se vadă ceva care merită privit, să ajungi la o suprafață unde să pui un pahar și să te simți parte din grup. Dacă un scaun nu trece testul acesta, este o piesă de mobilier, dar încă nu este un loc unde să stai. Diferența dintre cele două este toată meseria.
Unde pun canapeaua în living?
Pe peretele opus ferestrei sau perpendicular pe ea, departe de calorifer. Într-un open space, canapeaua poate pluti și deveni marginea dintre living și zona de bucătărie sau de masă. Dacă rămâne în mijlocul camerei, spațiul din spatele ei are nevoie de o comodă, de artă sau de masa de dining.
Cum amenajezi un living mic de bloc?
Canapeaua pe peretele lung, artă deasupra ei la circa două treimi din lățimea canapelei, un covor destul de mare încât să încapă picioarele din față ale tuturor pieselor și trasee libere de aproximativ un metru. Taburetele mici înlocuiesc un fotoliu în plus.
La ce distanță se pune măsuța de cafea față de canapea?
La aproximativ 45 de centimetri. Destul de aproape ca să ajungi la ea stând jos și destul de departe ca să treci printre ele.